Am inteles ca viata este miraculoasa, ca se cere a fi respectata, ascultata cu rabdare si mai ales inteleasa, ca exista prea putine motive care sa te faca sa renunti la un vechi prieten, ca fara cuvinte, poti multumi fiecaruia pentru momentele oferite, ca fiecare persoana si situatie este unica si pentru acest lucru, merita sa fii deschis, sa vezi lucrurile mereu intr-o lumina noua, pentru ca in fiecare zi esti diferit de ieri si maine.

Am inteles cat de mult conteaza caldura, apropierea de celalalt, momentele de confesiune si poate cea mai de pret bogatie a omului este omul, prieten celorlalti si prieten siesi.

Poate ca nu ai fi fost ceea ce esti, daca nu ai fi trait atatea lucruri, poate ca pentru a afla calea catre adevar trebuie sa le fi parcurs pe toate celelalte care duc catre greseala. Poate ca in timp ce o strabati , n-o sa iti dai seama daca e vorba de una sau alta.

Inteleg ca la urma urmei, viata iti cere sa fii constient de ceea ce ti se intampla, pentru a putea sa respiri si mai adanc, cu mai mult curaj.

Am invatat sa respect individualitatea, pentru ca nu cred in regulile universale, am invatat ca pentru a reusi sa inteleg nu exista alta modalitate decat sa accept si sa respect ceea ce imi apartine: locuri, oameni, impresii, sa construiesc si sa creez pentru a ma putea lua in stapanire.

Copiii raman centrati pe detalii, adultului i se cere sa priveasca evenimentele mai detasat, pentru a intelege cateodata ridicolul situatiei de care se ingrijoreaza.

Viata te invita sa traiesti, sa creezi si sa te bucuri, dar mai ales sa traiesti pana la lacrimi.