Gaudeamus igitur

Am vazut tineretea mergand pe strazi,
Emotionata sau nepasatoare,
Fluierand vise nenascute,
Balansandu-se in ritmuri numai de ea auzite,
Ocolind drumurile stiute si nestiute,
Ca intr-o dimineata galagioasa.

Am incercat sa ma prezint,
Mi-a spus ca detesta formalitatile.
Am indraznit atunci sa o insotesc
In marsul ei nebunesc,
Fara cuvinte.

Ne-am amintit ca ne mai vazusem
de nenumarate ori...
Ne stiam amintirile, nepovestite vreodata.
Am baut o cafea stundenteasca, imaginara,
plina de intamplari si taceri.

Ne-am promis ca ne vom revedea peste un an,
Intre aceleasi sunete indraznete de inceput,
Alcatuind povesti din franturi de conversatii,
din fum sau zambete.

Hei, mai stai putin, doar pret de o tigara...
Si daca nu exista maine?

Sa ne bucuram asadar!

De atunci o vad in fiecare toamna,
alergand pe strazi,
traind frenetic,
la fel ca atunci cand ne bateam pe umar.