Emotii puternice pe care le pot trai de atatea ori cand inchid ochii.
Pana sa plec ma miscam relaxat intr-un spatiu cunoscut, dar la doua ore de zburat cu avionul, totul era schimbat pentru mine.
Ma stiam nonsalanta, dar m-am descoperit incordata, tatonand cu frica un colt de univers strain: oameni, cuvinte, emotii neintelese, schimbari bruste, totul acum, totul rapid, totul nou, ca intr-un prezent permanent in care amintirile nu au timp sa se nasca.
Mai tarziu am aflat ca orasul care ne facuse cunostinta, ne primise pe toti la fel.
Am inceput sa iubim culorile dintre noi cu mult inainte sa vina primavara.
Am trait zile de martie friguroase si mohorate si zile de mai cu multa lumina.
Niciodata nu am mai simtit atat de puternic cum miroase a iarna, a ploaie, apoi a ciresi infloriti, a liliac si a tei.
Soarele si timpul ne-au inzdravenit pe toti.
Am fost fata in fata cu slabiciunile si fricile noastre, apoi am ales sa pasim unii catre altii, uitand de granite si cuvinte.
Am cantat, ne-am spus " la multi ani" si " pofta buna" in toate limbile, dar mai ales am inteles ca ne putem bucura fara traduceri.
va urma...
